Strada Benjamin Franklin, nr. 1-3;

De-a lungul timpului, Ateneul Român nu a fost doar un templu al muzicii și culturii, ci și un spațiu viu de dezbatere și afirmare a ideilor progresiste. În inima Bucureștiului, această clădire impunătoare a devenit, încă de la începutul secolului XX, un loc de întâlnire pentru vocile care pledau pentru drepturile femeilor și pentru o societate mai echitabilă. În 1894, At. Popovici urca pe scena Ateneului pentru a susține conferința „Rolul economic al femeii române”. Cu o viziune profundă asupra realității rurale, el sublinia rolul esențial al femeii de la țară, descriind-o drept „stâlpul casei, stâlpul statului român” și „mașina universală” care susținea întreaga economie a gospodăriei țărănești. Ani mai târziu, pe 16 aprilie 1906, Eugenia de Reuss-Ianculescu, fondatoarea primei organizații feministe din România, aducea în fața publicului o nouă perspectivă prin conferința „Menirea femeii și rolul ei în viitor”, deschizând drumul către o conștiință civică feministă tot mai articulată. Între 1919 și 1920, Ateneul devenea gazda unui ciclu de conferințe organizate de secțiunea bucureșteană a Asociației pentru emancipare civilă și politică a femeilor române, consolidându-și statutul de spațiu al dialogului feminist și al implicării civice.

Între 1994 și 2004, clădirea a fost restaurată și modernizată de o echipă în care femeile au avut un rol central: arhitectele Ana Braniște, Raluca Nicoară și Gabriela Mindu, alături de inginerii Dragoș Badea și Silvia Caraman, au redat strălucirea acestui simbol cultural.

Sursa: Liliana Popescu, Politica Sexelor, Maiko, București, 2004, p. 75; https://beta.dela0.ro/la-1900-o-voce-feminista-propunea-emanciparea-prin-maternitate