Splaiul Independenței, nr. 46;

Casa Femeii, amplasată inițial pe Calea Moșilor nr. 148, era, la începutul secolului XX, un veritabil centru de activism feminist și implicare socială, fiind sediul principal pentru activitățile Consiliului Național al Femeilor din România (C.N.F.R.), una dintre cele 44 de organizații de femei din lume afiliate la Consiliul Internațional al Femeilor. Organizația a fost înființată oficial la 4 iulie 1921, la București, devenind prima mișcare cetățenească a femeilor române. De-a lungul istoriei sale bogate, la Casa Femeii se împleteau sprijinul concret acordat femeilor cu inițiativele civice și politice. Un moment istoric important pentru feminismul românesc este anul 1937, când la Casa Femeii s-a desfășurat o întrunire de amploare, la care au participat delegatele din cadrul C.N.F.R. (Consiliul Național al Femeilor din România), Gr.N.F.R. (Gruparea Națională a Femeilor Române), Frontul Feminin, Asociația „Solidaritatea”, precum și reprezentanți ai mai multor partide politice. În cadrul acestei reuniuni, Alexandrina Cantacuzino figură marcantă a feminismului românesc interbelic, a criticat vehement ignorarea constantă de către guvernanți, a propunerilor formulate de organizațiile de femei privind reforma constituțională. Revendicările participantelor se refereau la extinderea dreptului de vot universal, reducerea numărului de parlamentari, miniștri și subsecretari de stat, precum și diminuarea onorariilor înalților demnitari. Cantacuzino a pledat pentru adoptarea sloganului mișcării feministe: „Totul pentru unirea și egalitatea între femei și bărbați, pentru înălțarea patriei române.” Printr-o combinație de activism și asistență comunitară concretă acordată femeilor, Casa Femeii era un puternic nucleu de solidaritate și emancipare politică pentru femei. În perioada 1940–1944, Casa Femeii a continuat să fie un spațiu de mobilizare națională a energiilor feministe.

Sursa: Ştefania Mihăilescu, Din istoria feminismului românesc: studiu şi antologie de texte (1929-1948), volumul II, Iaşi: Polirom, 2006, p. 35; Monica Negru, Din istoria Consiliului Naţional al Femeilor Române şi a mişcării feministe, Arhivele Naționale ale României, nr. 92, 2015, p. 149 -152;