Strada C. A. Rosetti, nr. 4;

În perioada interbelică, Fundația Carol I a fost mult mai mult decât un spațiu cultural, a fost un loc simbolic pentru mișcarea feministă românească, găzduind întruniri și conferințe majore care au conturat agenda politică și socială a femeilor. Un adevărat centru de idei și dezbateri, pe 31 ianuarie 1926, fundația a găzduit conferința susținută de Alexandrina Gr. Cantacuzino, despre lucrările Micii Înțelegeri Feminine, desfășurate la Atena în decembrie 1925. Prin intervenția sa, publicul român a avut acces la perspective internaționale privind emanciparea femeilor, într-un moment în care vocile feminine începeau să se facă tot mai auzite. Câțiva ani mai târziu, pe 7 ianuarie 1930, sala de festivități a Fundației Carol I a găzduit una dintre cele mai importante întruniri publice ale grupărilor feministe din întreaga țară. Reprezentantele principalelor organizații au venit să-și prezinte proiectele și planurile politice, într-un cadru organizat și vizibil. Printre participante se aflau nume marcante ale feminismului românesc: Elena Meissner, Maria Baiulescu, Calypso Botez, Ella Negruzzi, Hortensia Satmary, Eugenia Ianculescu-Reuss și multe altele, fiecare cu o viziune, o voce și o misiune clară. Această reuniune a consolidat rolul Fundației Carol I ca spațiu de afirmare publică a femeilor, un loc în care ideile de emancipare politică și socială prindeau contur și se transformau în acțiune. Aici, feminismul românesc din Primul Val, sincronizat cu mișcările feministe occidentale, și-a găsit o scenă, un public și o direcție.

Sursa: Ştefania Mihăilescu, Din istoria feminismului românesc: antologie de texte: 1838-1929, Polirom, Iași, 2002, p. 30;